Când răsăritul e lângă tine

Înainte să descopăr fotografia, privitul unui răsărit de soare era pură ficțiune. Îndeosebi din cauza orelor mult prea matinale la care ar trebui să te trezești în așa fel încât să prinzi primele raze de soare.

După ce mi-am agățat aparatul foto de gât totul s-a schimbat. Răsăritul si apusul au devenit adevărate ”trofee” fotografice, ca pentru orice fotograf. Lumina unui răsărit sau a unui apus este magică.

Așa s-a întâmplat și la ultima aventură fotografică. Vineri dimineață ne-am pornit de la Mânăstirea Cozia pe drumul forestier către Mânăstirea Stănișora. Planul era ca de la Stănișoara să urcăm pe traseul marcat cu dungă albastră pană la Cabana Cozia, tocmai în vârf.

Cum pentru mine a fost primul traseu de acest gen, cu urcat chiar pieptiș în anumite momente, ținut de cabluri în vreo două locuri și cu un rucsac de vreo 13 kilograme în spate…au fost momente când simțeam că nu mai pot și mă voi întoarce de unde am pornit. :)

Dar până la urma am reusit să urc până în vârf, unde mi-am primit răsplata cu vârf și îndesat. Un apus de soare superb, iar a doua zi, un răsărit și mai superb.

Vă recomand cu căldura să vizitați Munții Coziei. Veți avea ce vedea.

Vă las în compania fotografiilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *